|
Lacul Ochiul Beului este un lac carstic, situat în Munţii Aninei, pe valea râului Beu (Bei), la confluenţa cu râul Beuşniţa. Este inclus în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa.Se poate ajunge la la Lacul Ochiul Beului, pe traseul turistic marcat cu bandă albastră, ce pleacă din Steierdorf (fostă localitate, actualmente cartierul sudic al Aninei) şi ajunge la Sasca Română (Steierdorf - cantonul silvic Crivina - Ochiul Beului - Podul Beului - Sasca Română). După cca. 4-5 ore de mers (drum forestier/potecă) se ajunge la Lacul Ochiul Beului.
În sens invers, de la Sasca Română se poate ajunge la lac, urmărindu-se marcajul bandă albastră, pe porţiunea Sasca Română - Podul Beului (2,5 km, 45 min. - 1 oră), Podul Beului - Lacul Ochiul Beului (7-8 km, cca. 1 oră şi 45 min.). Câteva cuvinte despre bazinul râului Beu
Râul Beu poartă mai multe denumiri, de la izvor până la vărsare.
În cursul superior se numeşte Răcăjdianul. Izvorul său îl constituie practic un izbuc, situat între Şestul Goruia (vest) şi Cracul Ursoaia Mare (est), sub Poiana Gura Răcăjdianului (nord). În apropiere de izvor, primeşte un afluent temporar, Padina Ursoaiei (care vine de la nord-est, după ce înconjoară Cracul Ursoaia Mare).
Răcăjdianul curge pe o direcţie aproximativă nord-est - sud-vest, printre Culmea Goruia-Cetăţuia (vest) şi Culmea Pleşiva sau Liciovacea (est), vărsându-se ulterior în Nera.
De sub Culmea Goruia-Cetăţuia izvorăsc câteva pâraie (Răcăjdel, Seleştiuţa etc.) care dispar repede prin fisurile substratului calcaros şi curg mai departe în subteran.
De aici (până la confluenţa cu Beuşniţa) valea primeşte numele de Beul Sec (are apă numai la viiturile mari, în perioadele secetoase, când debitul este mic, valea seacă, apa pierzându-se în patul ei).
Primul aport permanent de apă va fi abia la confluenţa cu Beuşniţa (vine din stânga, după ce-şi apele de sub Culmea Pleşiva). Aici, lângă confluenţa Beului Sec cu Beuşniţa, se adaugă o însemnată cantitate de apă şi din Lacul Ochiul Beului (alimentat de un izbuc important şi permanent).
Din acest punct, râul capătă numele de Beu (format deci din Beul Sec, Beuşniţa şi izbucul ce alimentează Lacul Ochiul Beului).
Înainte de vărsarea în Nera, primeşte din dreaptă un afluent important, Chichiregul. 
Lacul Ochiul Beului (Beiului) - un lac în miniatură
Lacul Ochiul Beului (310 m altit.), reprezintă o puternică emergenţă carstică, fiind situat în unghiul delimitat de confluenţa Beuşniţei cu Beul Sec.
Cuveta lacului are formă de crater (ovală), un diametru de 15 m (284 mp) şi o adâncime de cca. 3,5 m (foto 1)
Dintre legendele lacului...
Legendele referitoare la numele lacului variază în funcţie de povestitori şi de localităţile situate în apropierea acestuia.
Una dintre legende spune că o fată din partea locului, a fost răpită şi necinstită de un tânăr bei (titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai imperiului). Ulterior, fata şi-a pus capăt zilelor, iar din lacrimile beiului (care şi-a plâns iubita), s-a născut Lacul Ochiul Beiului.
O altă legendă susţine că, un bei foarte bogat a plecat la vânătoare pe aceste meleaguri. Ajuns în Poiana Florii, a zărit o fată ce păştea oile, a cărei frumuseţe l-a făcut să se oprească. Beiul s-a îndrăgostit pe loc de fată, aşa că venea des să o întâlnească.
Tatăl beiului, aflând de dragostea celor doi, a hotărât să-i despartă, trimiţând în grabă un călău, să omoare fata ce-i sucise minţile fiului său.
Beiul îndrăgostit şi-a găsit iubita înjunghiată în locul unde acum este situat lacul. A vărsat multe lacrimi, după care şi-a înfipt hangerul în inimă. Din lacrimile lui s-a format lacul ce-i poartă numele. Valentina Turcanu
 |
Inscrie-te la FEED-urile acestui comentariu
